Europenele 2012: momentul meu special

Florent Amodio dupa afisarea notelor. Nu ca va vine si voua sa il asaltati cu hugs?

Care va sa zica, s-a mai dus o editie a Europenelor de patinaj. Au fost niste campionate carora nu prea as avea ce sa le reprosez. Am avut parte de programe bune si de campioni meritorii, desi recunosc ca ceva mi-a lipsit si nu am fost atat de prinsa de competitie ca in alti ani.

Anyway. Cele mai importante concluzii ale acestor Europene sunt 1) ca mama Rusie se pregateste foarte serios de Olimpiada si ca are o echipa senzationala si 2) ca  The Plushenko, marea dragoste a copilariei, adolescentei si tineretii mele, s-a intors si e intr-o forma exceptionala. Nu ma asteptam, sincer, ca tata Plush sa mai poata impresiona de-adevaratelea, dar la tura asta a facut-o. Jos palaria, hai cu topaiala!

Desigur, sunt bucuroasa de revenirea lui The Plushenko. Pentru mine insa, fiecare competitie de patinaj are un moment cheie, pe care o il tin mine mult timp dupa ce voi fi uitat clasamente, note si controverse. Anul acesta, momentul meu special nu il are in prim plan de Plush.