RSS

Arhive pe categorii: I’m a fangirl, therefore I am

Europenele de patinaj [II]

O zana se naste de fiecare data cand doua bunaciuni se imbratiseaza. Amodio si Fernandez (sursa Hielo Espanol/ Facebook)

O zana se naste de fiecare data cand doua bunaciuni se imbratiseaza. Amodio si Fernandez (sursa Hielo Espanol/ Facebook)

Nu stiu despre voi, dar, pana la urma, pe mine chiar m-au prins Europenele astea.  Cel putin in a doua parte, eu chiar le-am savurat si m-am simtit ca in vremurile cele bune, cand in luna ianuarie nu conta nimic altceva decat patinajul.

Si nu doar ca m-au „prins” campionatele astea, dar chiar m-au „multumit” [/understatement]. Adica, desi ma tot plang eu ca in epoca post-Lambiel nu mai gasesc in patinaj incantarea de pe vremuri, la tura asta chiar m-am simtit bine.
Asa ca, here I am, cu partea a doua a listei cu lucrurile pe care le voi tine eu minte dupa Europenele astea.
Voi tine minte, in primul rand, grozavia de program liber reusit de Javier Fernandez, care a adus Spaniei sale primul aur (si prima medalie, de fapt) la patinaj. A fost excelent Javier si nu-mi vine sa cred cat de tare a putut progresa in 2-3 ani. Luati si minunati-va:
O sa mai tin minte si scena de la sfarsitul ceremoniei de premiere a baietilor, cand inima mea slaba de fangirla a tremurat de emotie vazandu-l pe Javier imbratisanu-si parintii. De altfel, la conferinta de presa, Fernandez a si zis:
„When I stepped on the podium I felt amazing. I was thinking, ‘This cannot be, this is impossible. I am at the European championships and at the top of the podium!’ All I wanted to do was to get down and hug my parents. They put me into the sport, they made me who I am.”
Inimi de piatra sa aveti si tot o sa va impresioneze:
Daca tot suntem la capitolul ceremonie de premiere si inimi slabe de fangirle, m-a impresionat si gestul lui Amodio, liderul de dupa programul scurt, care, inainte sa urce pe podium, a facut o plecaciune in fata lui Fernandez, amintindu-mi, daca mai era nevoie, de ce mi-e mie atat de drag frantuzul. Luati de lacrimati: [Bonus, in video-ul de mai jos puteti vedea si topaielile lui Michal Brezina, care a reusit primul podium din viata lui, dupa ce vreo doi ani la rand a pierdut brozul la mustata. E superb sa vezi un podium in care toti sunt veseli si prietenosi, nimeni nu se uita urat si nu se considera furat. Vivat!]:
Si daca tot l-am pomenit pe Amodio, e musai de zis ca programul lui de gala (pe Gustavo Lima no less) a fost EPIC, in mod clar cel mai misto moment al galei. Eu pitiponc ca francezul asta n-am mai vazut in viata mea la patinaj, dar e atat de firesc in pitiponcismul sau, incat fana ii voi fi pe veci. Convingeti-va singuri:
Proba feminina nu e deloc preferata mea si zau ca mult timp nici am avut nici cu cine sa tin, dar nici pe cine sa antipatizez din tot sufletul. Toate mi se pareau dragalase si lipsite de personalitate, cu programe care de care mai plictisitoare. E drept, mai aparea din cand in cand cate o patinatoare cu un program misto (vezi Leonova cu Piratii din Caraibe), dar asta era aproape o exceptie. Anul asta mi-a placut insa de-adevaratelea Carolina Kostner. Mi-a placut foarte mult Bolero-ul ei (se pare ca asta e anul Bolero-ului, si germanii de la perechi au o bijuterie de bolero) si m-am bucurat ca a castigat, desi pustoaicele rusoaice de pe 2 si 3 sar exceptional si au un tehnic foarte bun/ mult mai bun.
Bolero, deci:
Abia astept Mondialele, unde vreau sa vad asa:
– medalie pentru Yuzuru Hanyu (sa sper oare chiar intr-un aur?);
– programe superbe powered by Daisuke;
– medalie pentru Fernandez si cat mi-as dori una si pentru Amodio, dar realitatea e ca nu prea are (inca) sanse acolo; vreau insa sa-l vad cel putin la fel de bun ca la Europene, cu doua cvadruple in programul liber;
– aur pentru germanii de la perechi;
– superbul Carmen al canadienilor Tessa Virtue si Scott Moire (e superb, auziti, supeeerb!);
– pe Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat, de care mi-a fost tare dor la Europene;
– aur pentru Carolina 🙂
Daca dorintele Anei se vor indeplini sau nu, vom vedea impreuna in martie. Pana atunci, inapoi la viata de fals adult!
 

Etichete: , , , ,

Bloguri iubitoare de patinaj

Răsfoind internetul am găsit cateva lecturi interesante despre Campionatul European de la Zagreb.

 

Impresii de la faţa locului:

http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.ro/

Despre CE vazute din faţa televizorului gasiţi articole pe urmatoarele bloguri:

http://google-viorica.blogspot.ro/

http://loryloo.wordpress.com

http://rodica.plamadeala.eu/

 

Daca mai stiţti şi alte bloguri, site-uri cu articole cu şi despre patinaj scrieţi-ne în comentarii. Le-am adaugat pe cele care au scrieri despre Campionatul European.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 26, 2013 în I'm a fangirl, therefore I am

 

Etichete: , ,

Record pentru Takahashi la WTT (caci awesome Daisuke is awesome!)

Eu ma dezic de piramida inversata, asa ca first thing first: WTT va sa zica World Team Trophy, competitia pe echipe infiintata de the mighty ISU in 2009, care incheie sezonul de patinaj. [ La WTT participa sase tari. Si anume cele sase tari care au avut cele mai bune rezultate in respectivul sezon. Fiecare tara participanta trimite in concurs cate opt sportivi: doi patinatori, doua patinatoare, o pereche si un cuplu de dansatori. Mai multe despre reguli si alte detalii tehnice-ish vedeti pe site-ul lui mighty ISU. Anul acesta, tarile prezente in competitie sunt Japonia (vesnica gazda WTT), Canada, Rusia, SUA, Italia si Franta. ] Read the rest of this entry »

 

Cea mai fericita fata din lume…

Cea mai fericita fata din lume sunt eu!

Abia am venit de la patinoar, dupa Kings on Ice, si inca sunt in transa. A fost o zi plina, in care, aparent, m-am fangirlt. Dincolo de asta, am asteptat, am sperat, m-am indoit si am ajuns in nirvana fangirlelor. Asa e viata de fangirla: siropoasa, condamnabila din punct de vedere social si extrem, extrem de intensa.

Si acum, brace yourselves! Urmeaza Kings on Ice saga, asa cum a fost ea vazuta prin ochii mei subiectivi si obsesivi. Read the rest of this entry »

 

Etichete: , , ,

Fangirl mode activated!

 

Aham, da, asta e cadoul pe care maine o sa incerc sa i-l dau lui Lambiel. Ca numai zdravana nu sunt.

 

Maine (de fapt, chiar astazi) e ziua cea mare. The day. Ziua pe care o astept de luni bune. Al patrulea show Kings on Ice pe care nevrednicii mei ochi il vad pe viu.

Va fi a doua oara cand nedemnii mei ochi il vor vedea pe Stephane Lambiel The Awesome. Sunt entuziasmata cum numai o sora intru fangirlism ar intelege. Nu-mi vine sa cred ca o sa vad, pe viu, o minunatie de program ca „Please don’t stop the music”. Nu-mi vine sa cred ca voi vedea o minunatie de patinator ca Lambiel. Nu-mi vine sa cred ca nici nu ma sfiesc sa scriu asa siroposenii in vazul tuturor 🙂

Adevarul e ca habar n-aveti ce greu e sa fii fangirla. It’s a gift and a curse.

 

 

Etichete: , , ,

Notă

Sunt o rusine a rasei umane. Desi entuziasmul patinajistic mi-a revenit si zilele astea am tot stat cu ochii pe transmisiunile de patinaj, nu m-am invrednicit sa ma tin de cuvant si sa postez impresii memeistice (care oricum nu intereseaza pe nimeni).

Totusi, ca sa nu atrag bad karma, incerc sa-mi spal putin pacatele. De proba de dans am „vorbit” putin in postul anterior, asa ca mai am de epuizat trei probe 😀

1. Incep cu proba feminina, pentru ca asta imi place cel mai putin. A castigat, pentru prima data, Carolina Kostner. Meritat. Asiaticele, care de obicei nu au ce discuta cu nimeni, au facut cam praf, iar Leonova, in frunte dupa programul scurt, a fost cam rigida si, desi n-a prea gresit, nici n-a avut program de campioana. Carolina a patinat fara greseala, ceea ce e foooooarte rar la ea. In alta ordine de idei. Fata asta e de varsta mea si patineaza deja de 10 ani la nivel de seniori si are zeci de medalii. Depressing as hell.

2. Proba de perechi s-a incheiat cu victoria dragilor mei semi-germani Aliona Savchenko si Robin Szolkowi. Programul-vedeta a fost insa, categoriiiic, liberul semi-rusilor Tatiana Volosozhar si Maxim Trankov, care au galopat de pe locul 8 (ocupat dupa programul scurt) pana pe 2. Au fost la 11 sutuimi de aur si, sincera sa fiu, nu m-ar fi deranjat prea tare daca ar fi castigat. Programul lor, pe muzica din „Black Swan”, a fost mi-nu-nat. Tatiana si Max au parut, cum era de asteptat, uber fericiti dupa asa o evolutie si nu s-au sfiit sa-si imparta pupaturi, sub privirile deloc fericite ale antrenorului Stanislav Morozov. Nimeni altul decat sotul Tatianei. It’s complicated. [Vedeti aici programul reusit de Tatiana & Max, cu tot cu reactiile de dupa]

3. Proba maculina e cea mai misto dintre toate, iar anul asta baietii parca s-au intrecut in programe unul si unul. Nu comentez victoria lui Patrick Chan-care-a-tras-o-cazatura-gigantica si nici locul doi al aproape-desavarsitului Daisuke Takahashi. Pentru mine, Mondialele din 2012 au marcat momentul in care l-am descoperit pe Yuzuru Hanyu, cel care a reusit sa prinda bronzul, desi dupa scurt era doar pe 7. Il vazusem eu  pe Yuzuru  si pe la grand prix-urile din iarna si-mi placuse de atunci, dar la tura asta m-a cucerit iremediabil. Nici n-ai cum sa nu-l iubesti: e un copilandru japonez de 17 ani, delicat ca o fetita si extrem de expresiv, care a ridicat sala in picioare cu un program liber uluitor de frumos si de dificil (desi a picat in bot tam-nesam, la secventa de pasi). Cred ca a fost Programul acestor Mondiale. La final,  a plans si el, a plans si antrenoarea, au lacrimat si spectatorii si cred ca si serioasele arbitre au facut ceva eforturi ca sa nu pateze cu apa pentru soareci foile de arbitraj. Mi-as da jumatate din imparatie sa-l vad pe podium la olimpiada din 2014. [Si mai e si bolnav de astm, mititelul]. Priviti-l si admirati-l.

In loc de incheiere, va invit sa-i urati un telepatic „La multi ani” lui Stephane Lambiel cel Awesome, care face azi 27 de ani, si sa cititi un interviu foarte dragut cu el, publicat astazi pe Absolute Skating.

S-au mai dus niste Mondiale si eu mi-am mai gasit un favorit

 
 

Si daca America de Nord nici macar nu exista?

So. A doua zi de patinat-in-paine la Nisa, a doua zi de meme-uri patinajistice. A fost o zi destul de reusita: dragalasa Alena Leonova s-a cocotat in varful clasamentului dupa programul scurt al fetelor (a avut un mega program cu o super coregrafie), iar , la dans, iubitii mei (si maaaaai ales ai suratei Iulya), Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat, au castigat prima lor medalie mondiala. „Doar” un bronz, dar, cand ai de luptat cu aproape-perfectii-dar-deloc-entuziasmantii Virtue/Moir si Davis/White, nici nu prea poti ajunge mai sus de locul 3. Palida si inselatoarea mea consolare e ca daca pe lume n-ar fi existat nici SUA si nici Canada, atunci dragii de francezi ar fi castigat.

Asadar, concluziile mele memeistice sunt dupa cum urmeaza:

Image

respectiv:

Image

 

Etichete: , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: