RSS

Europenele 2012: momentul meu special

30 Ian

Florent Amodio dupa afisarea notelor. Nu ca va vine si voua sa il asaltati cu hugs?

Care va sa zica, s-a mai dus o editie a Europenelor de patinaj. Au fost niste campionate carora nu prea as avea ce sa le reprosez. Am avut parte de programe bune si de campioni meritorii, desi recunosc ca ceva mi-a lipsit si nu am fost atat de prinsa de competitie ca in alti ani.

Anyway. Cele mai importante concluzii ale acestor Europene sunt 1) ca mama Rusie se pregateste foarte serios de Olimpiada si ca are o echipa senzationala si 2) ca  The Plushenko, marea dragoste a copilariei, adolescentei si tineretii mele, s-a intors si e intr-o forma exceptionala. Nu ma asteptam, sincer, ca tata Plush sa mai poata impresiona de-adevaratelea, dar la tura asta a facut-o. Jos palaria, hai cu topaiala!

Desigur, sunt bucuroasa de revenirea lui The Plushenko. Pentru mine insa, fiecare competitie de patinaj are un moment cheie, pe care o il tin mine mult timp dupa ce voi fi uitat clasamente, note si controverse. Anul acesta, momentul meu special nu il are in prim plan de Plush.

Dintre patinatorii care se spetesc inca in competitiile de amatori, Florent Amodio este unul dintre marii mei favoriti. Mi-e tare tare drag de el desi pare cam mega pitiponc. Imi plac la nebunie verva si entuziasmul lui, felul in care se implica in propriile programe si dorinta lui constanta de a nu se supune tiparelor [va amintiti, probabil, cum dragutul de el a sfidat regulamentul, la Mondialele din 2011, cand a folosit muzica cu versuri.]

In primavara lui 2010, cand era un boboc intr-ale competitiilor de seniori, a ajuns la Bucuresti, la Kings on Ice, si a patinat exact asa cum ii place lui: alert si sagalnic. Si asa a patruns dumnealui pe nu-foarte-lunga lista a indivizilor pentru care topaie subsemnata. Si nu mica mi-a fost bucuria anul trecut, cand Florent a castigat aurul la Europenele de la Berna. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata un campion atat de fericit: a topait, a facut tumbe pe podium si a imbratisat toate fiintele care i-au iesit in cale.

Anul asta, in schimb, sansele de a-si apara titlul erau foarte mici. In primul rand, pentru ca The Plushenko isi anuntase revenirea. In al doilea rand, el oricum mersese praf la primele competitii ale sezonului. Ma cam resemnasem ca va ateriza undeva pe locul 6-7.

Daaaaar. He proved me wrong. Programul lui liber a fost intens si i-a venit ca o manusa. Pe langa faptul ca i-au iesit brici majoritatea sariturilor si ca secventa de pasi e mega faina, Amodio a parut ca se simte, sincer, super bine pe gheata. A luat brozul, spre marea mea bucurie si, la afisarea notelor, Florent a topait aproape ca anul trecut. Se vedea ca, la fel ca si mine, nici el nu mai credea intr-o medalie. Bucuria lui a fost, pentru mine, momentul special al Europenelor din 2012.

Anunțuri
 
 

2 răspunsuri la „Europenele 2012: momentul meu special

  1. florentina

    Ianuarie 30, 2012 at 10:31 pm

    Si mie imi e drag Florent; si mi-a placut teribil bucuria lui 🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: