RSS

Arhive pe etichete: florent amodio

Europenele de patinaj [II]

O zana se naste de fiecare data cand doua bunaciuni se imbratiseaza. Amodio si Fernandez (sursa Hielo Espanol/ Facebook)

O zana se naste de fiecare data cand doua bunaciuni se imbratiseaza. Amodio si Fernandez (sursa Hielo Espanol/ Facebook)

Nu stiu despre voi, dar, pana la urma, pe mine chiar m-au prins Europenele astea.  Cel putin in a doua parte, eu chiar le-am savurat si m-am simtit ca in vremurile cele bune, cand in luna ianuarie nu conta nimic altceva decat patinajul.

Si nu doar ca m-au „prins” campionatele astea, dar chiar m-au „multumit” [/understatement]. Adica, desi ma tot plang eu ca in epoca post-Lambiel nu mai gasesc in patinaj incantarea de pe vremuri, la tura asta chiar m-am simtit bine.
Asa ca, here I am, cu partea a doua a listei cu lucrurile pe care le voi tine eu minte dupa Europenele astea.
Voi tine minte, in primul rand, grozavia de program liber reusit de Javier Fernandez, care a adus Spaniei sale primul aur (si prima medalie, de fapt) la patinaj. A fost excelent Javier si nu-mi vine sa cred cat de tare a putut progresa in 2-3 ani. Luati si minunati-va:
O sa mai tin minte si scena de la sfarsitul ceremoniei de premiere a baietilor, cand inima mea slaba de fangirla a tremurat de emotie vazandu-l pe Javier imbratisanu-si parintii. De altfel, la conferinta de presa, Fernandez a si zis:
„When I stepped on the podium I felt amazing. I was thinking, ‘This cannot be, this is impossible. I am at the European championships and at the top of the podium!’ All I wanted to do was to get down and hug my parents. They put me into the sport, they made me who I am.”
Inimi de piatra sa aveti si tot o sa va impresioneze:
Daca tot suntem la capitolul ceremonie de premiere si inimi slabe de fangirle, m-a impresionat si gestul lui Amodio, liderul de dupa programul scurt, care, inainte sa urce pe podium, a facut o plecaciune in fata lui Fernandez, amintindu-mi, daca mai era nevoie, de ce mi-e mie atat de drag frantuzul. Luati de lacrimati: [Bonus, in video-ul de mai jos puteti vedea si topaielile lui Michal Brezina, care a reusit primul podium din viata lui, dupa ce vreo doi ani la rand a pierdut brozul la mustata. E superb sa vezi un podium in care toti sunt veseli si prietenosi, nimeni nu se uita urat si nu se considera furat. Vivat!]:
Si daca tot l-am pomenit pe Amodio, e musai de zis ca programul lui de gala (pe Gustavo Lima no less) a fost EPIC, in mod clar cel mai misto moment al galei. Eu pitiponc ca francezul asta n-am mai vazut in viata mea la patinaj, dar e atat de firesc in pitiponcismul sau, incat fana ii voi fi pe veci. Convingeti-va singuri:
Proba feminina nu e deloc preferata mea si zau ca mult timp nici am avut nici cu cine sa tin, dar nici pe cine sa antipatizez din tot sufletul. Toate mi se pareau dragalase si lipsite de personalitate, cu programe care de care mai plictisitoare. E drept, mai aparea din cand in cand cate o patinatoare cu un program misto (vezi Leonova cu Piratii din Caraibe), dar asta era aproape o exceptie. Anul asta mi-a placut insa de-adevaratelea Carolina Kostner. Mi-a placut foarte mult Bolero-ul ei (se pare ca asta e anul Bolero-ului, si germanii de la perechi au o bijuterie de bolero) si m-am bucurat ca a castigat, desi pustoaicele rusoaice de pe 2 si 3 sar exceptional si au un tehnic foarte bun/ mult mai bun.
Bolero, deci:
Abia astept Mondialele, unde vreau sa vad asa:
– medalie pentru Yuzuru Hanyu (sa sper oare chiar intr-un aur?);
– programe superbe powered by Daisuke;
– medalie pentru Fernandez si cat mi-as dori una si pentru Amodio, dar realitatea e ca nu prea are (inca) sanse acolo; vreau insa sa-l vad cel putin la fel de bun ca la Europene, cu doua cvadruple in programul liber;
– aur pentru germanii de la perechi;
– superbul Carmen al canadienilor Tessa Virtue si Scott Moire (e superb, auziti, supeeerb!);
– pe Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat, de care mi-a fost tare dor la Europene;
– aur pentru Carolina 🙂
Daca dorintele Anei se vor indeplini sau nu, vom vedea impreuna in martie. Pana atunci, inapoi la viata de fals adult!
Anunțuri
 

Etichete: , , , ,

Blogul asta n-a murit! Europene 2013

Image

Din motive de real life si de responsabilitati de pseudo-adult, nu ma pot bucura de Europenele astea pe cat as vrea. [Desi, daca e sa spun adevarul, de real life si de responabilitatile de pseudo-adult nu ma pot ocupa ca lumea, din motive de Europene de patinaj. Ma rog, nuante.] Ideea e ca n-am murit, nici eu si nici Iulya, si ca patinajul e inca in our hearts and souls (suna infiorator de siropos in romana), chiar daca nu apucam sa dovedim asta si prin postari pe blog.

Voi incerca sa fiu aici macar pe durata campionatelor importante. Asadar, here I am si astea-s impresiile mele dupa programul liber al perechilor si programele libere ale dansatorilor si baietilor:
– M-am reindragostit de Aliona si Robin!! Ei mi-au fost mereu dragi, dar recunosc ca prospetimea Tatianei si a lui Maxim [precum si hidoasele costume cu care s-au impopotonat germanii la inceputul sezonului astuia] a[u] mai franat putin din entuziasmul meu la adresa lor. Chiar si la programul scurt de la Europenele astea, A&R mi s-au parut destul de stersi. Buni, nimic de zis, dar lipsiti de stralucire. Bine, nici rusii nu m-au dat pe spate, dar asta nu ma consola prea mult, ba chiar ma facea sa deplang si mai abitir lipsa de spectaculozitate a competitiei de perechi de anul asta. Dar ah, cum s-au schimbat lucrurile dupa liber! Mi-a placut ENORM programul nemtilor, pe Bolero. Enorm, cu tot cu cazatura Alionei, si mi-am amintit de ce i-am iubit eu tot timpul asta. Cazatura Alionei le-a compromis sansele la aur, dar sunt sigura ca la Mondiale lucrurile vor sta altfel. Si-atunci sa vedeti! [In other news, m-am bucurat tare-tare pentru bronzul italienilor Breton/Hotarek. Am topait la propriu pentru ei. Iar flamenco-ul lor mi-a amintit, desigur, de bijuteria de flamenco a lui Steph, din 2007-2008. Ah, good old times. Ah, how I miss him.]

– Totusi, proba masculina ramane cea mai buna. Cel putin ultimele doua grupe de la programul scurt au fost excelente. Multe programe foarte bune, treburile mele de pseudo-adult au trebuit puse pe hold din cauza asta. Si cand te gandesti ca sunt *doar* Europenele si ca lipsesc pleiada de japonezi + Chan…

– Plushenko a ratat cum n-o facuse de ani buni, cred. Nu vreau sa fiu rea (doar el a fost prima mea iubire patinajeasca si am topait si-am plans de-a lungul vietii pentru el, si l-am iubit de mica si am crescut cu el [/oda instantanee]), dar asta ma face sa fiu si mai putin increzatoare in sansele lui reale de a lua aurul la Olimpiada din 2014. Oricat m-or antipatiza ceilalti fani Plush pentru asta, chiar cred ca ar fi trebuit sa se retraga in 2006, in plina glorie si cu aurul olimpic la gat. Nu cred ca mai poate fi un adversar serios pentru Chan si pentru japonezi.

– Dragul meu pitiponc Amodio a avut un program scurt excelent, cum recunosc ca nu-l credeam in stare sa faca! Conduce si as fi atat, atat, atat de bucuroasa daca ar lua aurul! Partea rationala din mine inca crede mai mult in sansa lui Javi Fernandez (inimioara imaginara si pentru dumnealui), dar… ah, ce-as vrea din nou un aur pentru Flo, ca acum doi ani. Se bucura atat de mult baiatul asta la reusite, incat mi se pare foarte greu sa nu-ti fie drag. Medalia lui de anul trecut (a fost un bronz atunci, dar eu ma asteptam sa fie sub locul 5)  a fost momentul meu preferat al Europenelor 2012. Hai cu aurul, Flo!

– Nu stiu daca am apucat sa zic asta pana acum, dar imi place ideea unui program scurt al dansatorilor, in locul prea plictisitoarelor dansuri impuse. Acum, or avea dreptate si cei care spun ca se pierde o parte definitorie a probei (pentru ca e dans pe gheata si ar trebui sa se acorde o mai mare importanta elementelor specifice), dar, fie-mi cu iertare, pentru ochiul meu neavizat, dansurile alea erau atat de plictisitoare, incat (si stiu ca asta am mai zis-o pe undeva) nu m-as fi uitat la ele cap-coada nici daca s-ar fi desfasurat in fata blocului meu.

– Rusii de la dans (Bobrova/Soloviev, dar si Ilinykh/ Katasalapov) sunt chiar buni. E adevarat ca n-am vazut mare lucru din proba de scurt a dansatorilor, dar pe ei i-am vazut in ceva reluari si mi s-au parut chiar misto. Tare imi pare, insa, rau de retragerea lui Pechalat/Bourzat, caci fara ei nu prea am pentru cine topai de-adevaratelea…

– Dansurile de inspiratie folclorica/nationala sunt cele mai tari EVER.

– Marius Negrea e un comentator foarte bun. Sincer, imi place mult de el, comentariile lui sunt foarte pertinente si se simte ca el chiar face parte din lumea aia. Cam ducem lipsa de comentatori decenti de patinaj (nu prea ma incanta nici Yvonne si nici Alina Alexoi), dar Marius Negrea si Florin Gafencu (care mai comenteaza la Eurosport) sunt chiar ok.

Cam atat deocamdata. Stay tuned.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 24, 2013 în Competiti

 

Etichete: , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: