RSS
Legătură

Dragostea sfinteste locul 🙂

Mi-am amintit de un interviu cu ultra-talentatul Stephane Lambiel, de acum vreo doi ani, ȋn care reporterul compara frenezia cu care fanii ȋl ȋnconjoară pe oriunde se duce cu “dragostea” evocată ȋn“Parfumul” lui Süskind.

Reporter: Protagonistul cărţii ȋncerca să inventeze….

Stephane: …un parfum care să-i facă pe toţi să se ȋndrăgostească de el.

R: Exact. Şi apoi toţi s-au ȋndrăgostit de el şi a murit din cauza acestei iubiri, a fost sfâşâiat. Uneori, când citesc cronici de la spectacolele tale sau văd clipuri sau fotografii, mă tem că…

S: …că o să mor din prea multă dragoste? (râde) O , nu. Aşa ceva nu se poate ȋntâmpla ȋn viaţa reală […] Cred că iubesc să fiu iubit. Şi am nevoie să fiu iubit.”

Restul, pe catchy.ro.

 
5 comentarii

Scris de pe Aprilie 10, 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

Cea mai fericita fata din lume…

Cea mai fericita fata din lume sunt eu!

Abia am venit de la patinoar, dupa Kings on Ice, si inca sunt in transa. A fost o zi plina, in care, aparent, m-am fangirlt. Dincolo de asta, am asteptat, am sperat, m-am indoit si am ajuns in nirvana fangirlelor. Asa e viata de fangirla: siropoasa, condamnabila din punct de vedere social si extrem, extrem de intensa.

Si acum, brace yourselves! Urmeaza Kings on Ice saga, asa cum a fost ea vazuta prin ochii mei subiectivi si obsesivi. Read the rest of this entry »

 

Etichete: , , ,

Fangirl mode activated!

 

Aham, da, asta e cadoul pe care maine o sa incerc sa i-l dau lui Lambiel. Ca numai zdravana nu sunt.

 

Maine (de fapt, chiar astazi) e ziua cea mare. The day. Ziua pe care o astept de luni bune. Al patrulea show Kings on Ice pe care nevrednicii mei ochi il vad pe viu.

Va fi a doua oara cand nedemnii mei ochi il vor vedea pe Stephane Lambiel The Awesome. Sunt entuziasmata cum numai o sora intru fangirlism ar intelege. Nu-mi vine sa cred ca o sa vad, pe viu, o minunatie de program ca „Please don’t stop the music”. Nu-mi vine sa cred ca voi vedea o minunatie de patinator ca Lambiel. Nu-mi vine sa cred ca nici nu ma sfiesc sa scriu asa siroposenii in vazul tuturor 🙂

Adevarul e ca habar n-aveti ce greu e sa fii fangirla. It’s a gift and a curse.

 

 

Etichete: , , ,

Notă

Sunt o rusine a rasei umane. Desi entuziasmul patinajistic mi-a revenit si zilele astea am tot stat cu ochii pe transmisiunile de patinaj, nu m-am invrednicit sa ma tin de cuvant si sa postez impresii memeistice (care oricum nu intereseaza pe nimeni).

Totusi, ca sa nu atrag bad karma, incerc sa-mi spal putin pacatele. De proba de dans am „vorbit” putin in postul anterior, asa ca mai am de epuizat trei probe 😀

1. Incep cu proba feminina, pentru ca asta imi place cel mai putin. A castigat, pentru prima data, Carolina Kostner. Meritat. Asiaticele, care de obicei nu au ce discuta cu nimeni, au facut cam praf, iar Leonova, in frunte dupa programul scurt, a fost cam rigida si, desi n-a prea gresit, nici n-a avut program de campioana. Carolina a patinat fara greseala, ceea ce e foooooarte rar la ea. In alta ordine de idei. Fata asta e de varsta mea si patineaza deja de 10 ani la nivel de seniori si are zeci de medalii. Depressing as hell.

2. Proba de perechi s-a incheiat cu victoria dragilor mei semi-germani Aliona Savchenko si Robin Szolkowi. Programul-vedeta a fost insa, categoriiiic, liberul semi-rusilor Tatiana Volosozhar si Maxim Trankov, care au galopat de pe locul 8 (ocupat dupa programul scurt) pana pe 2. Au fost la 11 sutuimi de aur si, sincera sa fiu, nu m-ar fi deranjat prea tare daca ar fi castigat. Programul lor, pe muzica din „Black Swan”, a fost mi-nu-nat. Tatiana si Max au parut, cum era de asteptat, uber fericiti dupa asa o evolutie si nu s-au sfiit sa-si imparta pupaturi, sub privirile deloc fericite ale antrenorului Stanislav Morozov. Nimeni altul decat sotul Tatianei. It’s complicated. [Vedeti aici programul reusit de Tatiana & Max, cu tot cu reactiile de dupa]

3. Proba maculina e cea mai misto dintre toate, iar anul asta baietii parca s-au intrecut in programe unul si unul. Nu comentez victoria lui Patrick Chan-care-a-tras-o-cazatura-gigantica si nici locul doi al aproape-desavarsitului Daisuke Takahashi. Pentru mine, Mondialele din 2012 au marcat momentul in care l-am descoperit pe Yuzuru Hanyu, cel care a reusit sa prinda bronzul, desi dupa scurt era doar pe 7. Il vazusem eu  pe Yuzuru  si pe la grand prix-urile din iarna si-mi placuse de atunci, dar la tura asta m-a cucerit iremediabil. Nici n-ai cum sa nu-l iubesti: e un copilandru japonez de 17 ani, delicat ca o fetita si extrem de expresiv, care a ridicat sala in picioare cu un program liber uluitor de frumos si de dificil (desi a picat in bot tam-nesam, la secventa de pasi). Cred ca a fost Programul acestor Mondiale. La final,  a plans si el, a plans si antrenoarea, au lacrimat si spectatorii si cred ca si serioasele arbitre au facut ceva eforturi ca sa nu pateze cu apa pentru soareci foile de arbitraj. Mi-as da jumatate din imparatie sa-l vad pe podium la olimpiada din 2014. [Si mai e si bolnav de astm, mititelul]. Priviti-l si admirati-l.

In loc de incheiere, va invit sa-i urati un telepatic „La multi ani” lui Stephane Lambiel cel Awesome, care face azi 27 de ani, si sa cititi un interviu foarte dragut cu el, publicat astazi pe Absolute Skating.

S-au mai dus niste Mondiale si eu mi-am mai gasit un favorit

 
 

Si daca America de Nord nici macar nu exista?

So. A doua zi de patinat-in-paine la Nisa, a doua zi de meme-uri patinajistice. A fost o zi destul de reusita: dragalasa Alena Leonova s-a cocotat in varful clasamentului dupa programul scurt al fetelor (a avut un mega program cu o super coregrafie), iar , la dans, iubitii mei (si maaaaai ales ai suratei Iulya), Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat, au castigat prima lor medalie mondiala. „Doar” un bronz, dar, cand ai de luptat cu aproape-perfectii-dar-deloc-entuziasmantii Virtue/Moir si Davis/White, nici nu prea poti ajunge mai sus de locul 3. Palida si inselatoarea mea consolare e ca daca pe lume n-ar fi existat nici SUA si nici Canada, atunci dragii de francezi ar fi castigat.

Asadar, concluziile mele memeistice sunt dupa cum urmeaza:

Image

respectiv:

Image

 

Etichete: , ,

Real life, y u no let me enjoy the Worlds?

Astazi am intrat in paine cu Mondialele de patinaj. La drept vorbind, domnii patinatori si doamnele patinatoare au intrat in paine. Eu deloc. Parca imi lipseste entuziasmul de altadata. Motivul care imi este cel mai la indemana este acela ca, din mare pacate, cu totii suntem datori cu o viata de adult (oribil cuvant). Asa ca, desi impulsul imi zice sa fac asta:

Read the rest of this entry »

 

Etichete: , ,

Europenele 2012: momentul meu special

Florent Amodio dupa afisarea notelor. Nu ca va vine si voua sa il asaltati cu hugs?

Care va sa zica, s-a mai dus o editie a Europenelor de patinaj. Au fost niste campionate carora nu prea as avea ce sa le reprosez. Am avut parte de programe bune si de campioni meritorii, desi recunosc ca ceva mi-a lipsit si nu am fost atat de prinsa de competitie ca in alti ani.

Anyway. Cele mai importante concluzii ale acestor Europene sunt 1) ca mama Rusie se pregateste foarte serios de Olimpiada si ca are o echipa senzationala si 2) ca  The Plushenko, marea dragoste a copilariei, adolescentei si tineretii mele, s-a intors si e intr-o forma exceptionala. Nu ma asteptam, sincer, ca tata Plush sa mai poata impresiona de-adevaratelea, dar la tura asta a facut-o. Jos palaria, hai cu topaiala!

Desigur, sunt bucuroasa de revenirea lui The Plushenko. Pentru mine insa, fiecare competitie de patinaj are un moment cheie, pe care o il tin mine mult timp dupa ce voi fi uitat clasamente, note si controverse. Anul acesta, momentul meu special nu il are in prim plan de Plush. Read the rest of this entry »

 
 
 
%d blogeri au apreciat asta: